Caine 'Boxer'

postat de aldea in 2009-02-14 20:42 | Animale


Ţara în care este înregistrat: Germania.
Înălţime: mascul 57 - 63 cm; femelă 53 - 63 cm.
Greutate: mascul 30 - 35 kg; femelă 23 - 35 kg.
Culoarea părului: galben, vărgat (tigrat - benzi închise) pe fond galben sau brun; galben; diferite nuanţe de la roşcat închis până la galben; mască neagră limitată la regiunea nasului; marcaje albe, limitate.

Caracteristici:
Boxerul este un câine de talie mijlocie, cu aspect atletic, corp solid, scurt, care se înscrie într-o formă pătrată, cu musculatură bine dezvoltată, proeminentă. Mişcările sale sunt vioaie, mersul elegant şi liber, ţinută mândră şi nobilă, înfăţişarea suplă şi elegantă.
Forma capului dă acestei rase o fizionomie caracteristică. În primul rând, trebuie să fie bine proporţionat faţă de restul corpului.
Partea superioară a capului, puţin bombată, trebuie să fie zveltă, fără obraji proeminenţi. Frumuseţea capului depinde de proporţia armonioasă între bot şi partea superioară a capului, care nu trebuie să fie prea mică. Botul trebuie să fie bine dezvoltat, nu prea scurt, ascuţit sau prea lung. Forma lui este influenţată de aspectul celor două maxilare şi de dantură. Maxilarul inferior depăşeşte ca lungime pe cel superior (prognatism inferior), însă ambele trebuie să fie mari. În faţă, comisurile prezintă falduri groase şi negre. Dantura este puternică şi regulată. Nasul este uşor turtit, însă mai puţin plat decât al Bulldogului. Obrajii bine dezvoltaţi acoperă uşor botul. Urechile situate în vârful capului, de lungime potrivită şi purtate vertical. Ochii exprimă energie şi inteligenţă. Gâtul este rotund şi gros, destul de lung, tare şi musculos, totuşi uscăţiv, fără piele în falduri sau salbă, cu ceafa proeminentă, legat de spate printr-o arcuire elegantă. Toracele este adânc, spinarea scurtă, dreaptă, lată, bine muscularizata. Coada prinsă sus. Părul este scurt, lucios, strâns aderent pe corp.

Origine:
Rasa Boxer descinde din Evul Mediu, la formarea ei contribuind, prin mai multe încrucişări, rasele: Bullenbeissern din Brabant, Mastifful şi Bulldogul Englez.
La sfârşitul secolului al 19-lea a fost nominalizat ca rasă, odată cu fondarea Clubului german pentru creşterea câinelui Boxer (1896), răspândindu-se foarte repede în toată Germania. Mai târziu, prin diferite metode de selecţie dirijate, s-a obţinut un exemplar de câine Boxer care, pe lângă înfăţişarea armonioasă, prezintă şi o vie inteligenţă şi un caracter deosebit.

Temperament:
Boxerul este un câine puternic dar în acelaşi timp armonios, energic, curajos, vigilent. Fidel şi ataşat stăpânului şi casei, blând în familie dar bănuitor cu străinii, vesel şi prietenos, în special cu copiii, dar poate deveni înfricoşător în anumite împrejurări. Nu este zgomotos şi îşi rezervă lătrăturile numai pentru alarmă.

Utilizare:
Datorită calităţilor sale este uşor de dresat. Curat, nepretenţios, cinstit, fără prefăcătorii sau viclenii, chiar şi când îmbătrâneşte, boxerul este deopotrivă un câine de pază, de companie sau utilitar, ca şi câine de poliţie. El apăra din instinct stăpânul, casa sau maşina. Privirea lui atât de blândă căpăta la nevoie un fulger metalic care îi îndepărtează pe răufăcători. Câine utilitar şi de apărare, Boxerul este printre cei mai bine adaptaţi nevoilor omului.

Tag-uri Technorati: , ,

4 comentarii

DIY BoxCam

postat de aldea in 2009-02-02 17:45 | DIY

  O metodă de aţi personaliza webcam-ul este aceasta, nu ştiu cum se numeşte şi nici dacă există pe piaţă, dar eu am numit-o "BoxCam", traducându-se pe româneşte "Casetă de Cameră", dar voi puteţi s-o numiţi cum vreţi. Este foarte uşor de construit şi nu îţi ia mai mult de 2 ore (asta dacă o faci strâmbă ca a mea). Ai nevoie de foarte puţine "ustensile", iar aceastea se pot găsi oriunde: carton, capsator, şuruburi şi bineînţeles webcam-ul. Urmăriţi paşii sau imaginile de mai jos. 


Pasul 1. Trasaţi pe carton linile. Eu am făcut cutia pătrată (10x10 cm), fiind mai uşor de asamblat şi mai puţin de gândit. Nu uitaţi să trasaţi surplusurile, mai ales cel de la ultimul pătrat!
Pasul 2. Tăiaţi cu grijă şi drept, având grijă să nu tăiaţi ceva ce nu trebuie.
Pasul 3. Îndoiţi toate linile trasate şi băgaţi surplusurile de la capac în interior, surplusul de la ultimul pătrat trebuie capsat sau lipit, pentru a nu se dastrama toată cutia.
Pasul 4. Tăiaţi pe capac un pătrat/dreptunghi, cu ajutorul cutter-ului. Măsuraţi cu grijă ca el să fie în centru.
Pasul 5. Tăiaţi două fâşii de carton şi prindeţi-le de capac cu ajutorul şuruburilor. Şuruburile se pot deşuruba pentru a lăsa loc sub curele hârtiei "decorate". Şuruburile se pot înşuruba pentru a prinde sub curele hârtia "decorată".
Pasul 6. Acum nu mai vă mai rămâne decât adăugarea hârtiei sub curele şi prinderea webcam-ului în cutie.









Pe hârtie puteţi decupa cercuri, pătrate, dreptunghiuri, steluţe, soare, luna, etc.

PS. Acesta invenţie este un "demo" şi trebuie tratată ca atare, în comentarile voastre îmi puteţi da indicaţii sau păreri despre cum aţi vrea să fie "BoxWeb-ul original".

Tag-uri Technorati: , ,

6 comentarii

Fotografii la raliu

postat de aldea in 2009-02-02 01:29 | Fotografie

 
Te afli printre mulţimea adunată la cursa de raliu şi de multe ori vrei să faci o poză maşinilor aflate în acţiune, dar nu ţi-au ieşit aşa cum ai vrut tu, intrebandu-te cum pot reuşi alţii. Mai jos vă vom arată cum să faceţi asta, ţinând cont de:

1. Safety
Nu este nimic mai important decât siguranţă dumneavoastră. Da, vrem să venim acasă cu poze cât mai bune, dar nici-un cadru nu merită riscul de a păţi ceva. Concurenţii sunt extrem de tensionaţi şi concentraţi pe cursă, ne-având grija publicului. De asemenea, ei nu sunt responsabili pentru nimic din ce se întâmplă. În nici un caz nu trebuie să staţi pe exteriorul virajelor sau în alte locuri potenţial periculoase (chiar dacă nu sunt marcate de către organizatori ca "interzise publicului"). Probabil că dacă sunteţi acolo ştiţi câte ceva despre curse şi raliuri, putând detecta aceste zone.

2. Orarul
De obicei aceste probe se organizează departe de oraşe sau drumuri principale, iar căile de acces se închid cu o oră înainte de începerea unei probe speciale pe traseul respectiv.
Aşa că este foarte important să cunoaşteţi puţin zonă şi să vă alegeţi din timp un loc interesant. Studiaţi orarul competiţiei. Poate este vreo probă care se parcurge în ambele sensuri şi astfel vă puteţi dubla distracţia pentru acelaşi efort.
Dacă doriţi să ajungeţi pe margine la mai multe probe speciale, studiaţi drumurile de legătură şi încercaţi să vă optimizaţi traseul pentru a prinde cât mai multe speciale. Eventual sacrificaţi ultimele maşini din concurs pentru a fugi la altă specială.

3. Echipamentul
Aproape sigur veţi avea de umblat, aşa că o încălţăminte adecvată se impune. Fiţi pregătiţi de bălţi, noroi, bolovani sau scaieţi. N-ar fi rău să aveţi şi ceva de ploaie, atât pentru voi cât şi pentru echipamentul foto.
Ţinând cont de echipamentul foto, aş recomanda un DSLR cu un obiectiv wide-zoom, sau chiar un ultra-wide, dacă vreţi să fiţi extremi. Dar cine nu posedă aşa ceva, se poate duce cu orice are în dotarea lui. Ideea şi compoziţia fac o fotografie bună, un DSLR ne ajută doar să o realizăm mai uşor.

4. Tehnica
Cel mai important lucru este plasarea, adică locul de poziţionare. Recomand pe interiorul unui viraj în care piloţii pun maşina de-a latul (adică realizează un derapaj controlat). Este cel puţin la fel de spectaculos pe asfalt, ca şi pe macadam (aveţi grijă la praf) şi teoretic, e super-safe. Dacă pilotul greşeşte, în mod normal va sări de pe drum în exteriorul virajului, nu în interior. Dar, ţineţi minte, orice se poate întâmpla, aşa că fiţi tot timpul alerţi şi atenţi. Mai puteţi încerca undeva mai jos de ieşirea dintr-un viraj spectaculos, maşinile vă vor apărea în cadru direct de-a latul, praf sau fum din gume, prilej de poze spectaculoase.
Încercaţi unghiuri deosebite. Ori de sus în jos, ori de jos în sus. Fotografiile realizate de la nivelul ochilor păr banale pentru simplul motiv că este unghiul comun/normal de a privi un cadru pentru oricine. Va trebui să mizaţi puţin pe inspiraţie.

Panning vs Time Freeze

Aceste două tehnici sunt cele mai potrivite. Panningul înseamnă o fotografie realizată cu un timp de expunere ceva mai lung astfel încât maşina să apăra clară în poză şi fundalul mişcat. Efectul este garantat, senzaţia de viteză pe care o are fotografia realizată este fantastică. Trebuie doar să setaţi un timp de expunere mai lung (va trebui să experimentaţi pentru a obţine exact de doriţi în condiţiile date) şi să mişcaţi aparatul cursiv, urmărind maşina în timpul expunerii. Recomandarea mea este să începeţi urmărirea cu ceva timp înainte de a declanşă şi de a o continuă puţin timp după ce ea s-a încheiat. Cu puţin exerciţiu veţi realiza panning-uri excelente.
Cealaltă opţiune pe care o aveţi este să folosiţi un timp de expunere cât mai scurt, crescând senzitivitatea şi deschizând diafragma cât vă permit condiţiile date (adică senzitivitatea maximă la care ştiţi că aparatul vostru produce un zgomot acceptabil şi o diafragma la care ştiţi că rezultatul va fi satisfăcător de clar. Astfel veţi putea obţine timpi de 1/500 sau chiar mai scurţi care vă vor permite să imortalizaţi fum, praf aruncat etc., nemişcate în cadru.
Nu uitaţi să fiţi creativi şi să găsiţi cele mai interesante unghiuri şi abordări. Va fi o zi petrecută în aer liber, voia bună şi distracţia trebuie să predomine.

Tag-uri Technorati: , , , , , ,

10 comentarii


X
Termeni si conditii de utilizare